Realitatea pe care o creăm

Se spune cã pentru a începe să-ți creezi viziunea este nevoie sã fii conștient de visele tale. Sã iți dai voie sã fãurești vise, cu ochii deschiși, sã crezi în ele și în tine. 

Sã le îmbini cu simbolurile care sunt pretutindeni. Devine ca și cum tot ceea ce experimentezi oglindește o parte din tine iar când percepi realitatea în acest mod, înțelegi cum ‘iți visezi lumea’.  Ceea ce experimentãm este o proiecție a lumii interioare sau a visului. Pare cã nimic nu este întâmplător și nimeni nu-ți face ceva fără acordul tău. Ca și cum nu prea avem ceva de reparat în exterior, în cazul în care vrem sã transformam ceva din interiorul nostru. Este nevoie doar sã îl recunoștem și sã îl transformam pentru început în interiorul nostru.

Imaginează-ți cã ai un ecran unde poți vedea filmul vieții tale din prezent sau trecut. A unei situații de viață care te afectează. Asta nu înseamnă ca lumea nu este realã, este foarte realã.  De multe ori ceea ce încercãm sã facem cu aceste imagini este sã schimbăm acțiunea, sa ne întrebăm ‘de ce eu’, când în realitate avem posibilitatea sã schimbãm filmul sau chiar scenariul. Când realizezi cã tu deții aceastã putere, încetezi sã te mai poziționezi în victimã sau sã fii simplu spectator la ceea ce întâmplă. 

Dacă partenerul sau șeful îți spune lucruri pline de mânie, poți începe schimbarea acestor lucruri prin vindecarea din interior, pentru cã nimic nu poate schimba ceea ce a zis. Poți începe prin a schimba modul în care îl percepi. Are și asertivitatea rolul ei, însã nu în aceastã poveste. 

Folosirea greșitã a cuvintelor ne seacã de puterea personală, când ne folosim vocea pentru a acuza sau a induce rușinea, vinovăția, de fapt contribuim la distrugere, și nu la contrucție. Atunci realitatea noastră nu face decât sã oglindeascã lumea din jurul nostru și ajungem sã ne simțim împotmoliți. 

Pare a fi foarte ușor în teorie și puse pe hârtie, însã prin practicã și constientizarea unor metode de vindecare a lumii interioare, poți reacționa și te poți simți veritabil/ã. Aproape fiecare gând care iți cutreierã mintea în acest tip de situații este o reluare a dramei în care ai fost victimã, salvator sau agresor. 

Cum ar fi sa te oprești pentru un moment și să-ți amintești cã aceste gândurile nu sunt originale? Cã au alte nevoi mult mai temeinic ascunse, care ajung sa transforme experiențele autentice în unele din ce în ce mai rare?


Noi nu suntem gândurile noastre, ci doar le avem, așa cum nu suntem casa noastră, mașina, hainele pe care le deținem. Sau nu 🙂


Așa cã te întreb, care este adevăratul tău Sine? 

Abonează-te la newsletter.