Atașamentul

Trebuie sa scriu neapărat și cât de repede ceva pentru Blog, îmi zic. 

Blanck mass.

Hei, despre ce crezi ca as putea sa scriu?

Well, cred cã subiectele pe teme de cuplu prind bine. 

Hm, buna idee. 

Imi place ideea, m-am atașat de ea. Ma tot gandesc la asta, însã parcă îmi lipsește ceva, apare frica, întrebările, nesiguranța. Poate chiar de la atașament vin toate.  

M-am atașat pentru ca îmi doresc conectare, așa cum tânjim după senzația de conectare realã cu persoanele cele mai importante din viața noastrã atunci la început cand nici nu știm să spunem asta. Iar apoi cu cine/ce vine pe parcursul a aceea ce trăim. 

Pare sa fie pe primul loc în ierarhia nevoilor și obiectivelor umane. 

Si ghici ce, îți dai seama de ea tocmai în momentele de durere, nesigurantã, pericol, risc. 

Tocmai atunci când simți că vulnerabilitatea vine așa pe nepusă masa și parcă îți pune bețe în roate.

De ce mã simt așa? 

Chiar nu pot sa fiu și eu normal/ã?

In relatii, vulnerabilitatea împărtășită formează legături tocmai pentru ca aduce în prim plan nevoia de atașament, și mai ales pentru ca încurajează eforturile de a comunica cu ceilalți.

Conexiunea fizică și emoțională cu o persoana de încredere calmează sistemul nervos și îți dă sentimentul de echilibru. Da, atunci demult a fost atât de important răspunsul celorlalți la aceastã nevoie, ne-a creat așteptări cu privire la lumea care poate fi sigură și gestionabilã.

Și ce fac acum cu baza mea de sigurantã, totusi?

Cu iesitul asta în lume, cu explorarea, cu autonomia. 

Spre deosebire de copilărie, legăturile dintre adulți au un mai mare caracter de reciprocitate, nu mai suntem atât de dependenți de aspectul fizic, că atunci cand eram copii. Si ce au adultii in plus, pe langa zona de atașament care pune bazele, este îngrijirea și sexualitatea. 

Pot conta pe tine?

Sunt demn de iubirea ta? 

Esti alaturi de mine?

Vin din zona de așteptări, prejudecãti automate, formate atunci, demult, și care la randul lor declanșează emoții, amintiri episodice, care la final îți pun pe tava tocmai întrebarea încă neadresata: eu cum gestionez aceastã relatie? 

Toti oamenii folosesc strategii de lupta sau fuga in relatii, cumva la un moment dat au funcționat bine, salvator. 

Insa acum ca ai crescut, ce-ti spune conștiința, capacitatea de implicare constructivă despre cum poți evolua către cea mai buna versiune a ta? 

Este foarte posibil sa descoperi răspunsul în tipul de atașament securizant sau poate în zona aceea din interiorul tău în care nu ai încredere. 

Care simți ca te-a lăsat la greu, sau pe care o respingi, pentru ca pare a fi vulnerabila.

Cu asta aș începe în o discuție despre cuplu.